Sacrificiul

Aceasta este o carte despre sentimente. Este pentru cei care apreciaza experienta umana cu toata inima lor. Insa le vorbeste mai ales celor care sunt inchisi fata de faptul ca dragostea vindeca o multitudine de pacate, asa cum ne-a invatat Iisus. Pentru sufletele sincere care plang in lanturile descurajarii si fricii, povestea lui Alcyone este un balsam mangaietor. In maretia abnegatiei ei, vedem iubirea ce renunta la gloria luminii pentru a descinde in lumea mortii. Prin gestul ei dumnezeiesc, Pamantul nu mai este doar un loc de ispasire, de exil amar; ci este de asemenea o scoala sublima, ce merita sa fie vizitata de spiritele celeste. Intre orizonturile acestei planete, inca mai exista intuneric, moarte, lacrimi…Dar oricine va urma caile pe care Alcyone le-a urmat va transforma aceasta intreaga mostenire in comori fructuoase care conduc la viata vesnica.

” Imi amintesc de Alcyone din zilele copilariei ei. Obisnuiam sa o vad plimbandu-se cu parintele Damiano in gradina unei vechi biserici spaniole, la apusul soarelui.
Se uita in sus la cer cu fata ei inocenta si intreba ingandurata:
– Parinte Damiano, cine a facut norii aceia? Arata ca niste flori mari si grele care nu cad niciodata la pamant.
– Dumnezeu i-a facut, copila mea, spunea preotul.
Si pentru ca inimii unui copilas nu-i poate scapa din vedere niciun lucru, oricat de simplu si umil ar fi el, ea continua sa intrebe:
– Si pietrele? Cine a creat pietrele de pe pamant?
– Dumnezeu le-a facut si pe ele.
Dupa ce analiza aceste lucruri cu privirea pierduta in amurgul cel vast, fetita exclama:
– Ah! Cat de bun este Dumnezeu! Nimeni nu a fost uitat!”