A doua apariţie din colecţie, cărţulia de faţă, reproduce studiul medico-social al Prof. Dr. Nicolae Minovici, „Pericolul social al practicării ocultismului” (1938), o incursiune în lumea pestriţă a pseudo-ocultiştilor care populau în perioada interbelică Capitala şi presa vremii.
Apropiate ca timp, cele două titluri nu au aparent nici o legătură între ele. Doar că
„Ocultismul, oricare i-ar fi forma de manifestaţiune, pare, astăzi mai mult decât oricând, să stăpânească, printr-o condamnabilă modă sufletul colectiv – moda constituind, prin excelenţă, o origină psihogenetică pentru un însemnat număr de sindroame neuro-psihiatrice. Această „modă” este încurajată de presă”.
„Pericolul cel mare constă, tocmai, în stabilirea acestui contact afectiv şi în alimentarea continua, cu care practicanţii ocultismul desvoltă, în massa colectivă, o psihoză dintre cele mai periculoase pentru vieaţa socială”.
„Este vorba de o slăbire a controlului critic, de o stare de insuficienţă funcţională a corticalităţii, care facilitează o stare de sugestibilitate cu totul caracteristică”.
Adică exact tipul de vulnerabilităţi pe care încearcă să le exploateze broşura nostradamică în folosul maşinii de război naziste. Utilizarea eficientă a profeţiilor în scop de propagandă necesită un mediu social propice – cel care îl îngrijora pe savantul român.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.