Informațiile pe care David Icke ni le aduce la cunoștință reprezintă o demascare epocală atât a iluziei pe care o credem „reală” cât și a modului în care iluzia este generată și manipulată pentru a ne întemnița într-o falsă realitate.
David Icke explică aici cum „trăim” într-un „internet holografic” în care creierele noastre sunt conectate la un „computer” central care ne alimentează aceeași realitate colectivă pe care o decodificăm din formele de undă și din semnale electrice în „lumea” holografică tridimensională pe care toți credem că o vedem.
Așa-numitele „mistere” ale vieții se dizolvă cu fiecare pagină: Cine suntem noi? Ce facem aici? Ce este corpul uman și cum se poate opri „îmbătranirea” lui? Cine ne controlează realitatea? De ce există atât de multe războaie, foamete, suferință și stres? Ce este „mintea” și „emoția” și de ce acestea ne controlează? Aceste întrebări și multe altele sunt explicate cu o coerență și o simplitate rareori întâlnite.
CUPRINS
CAPITOLUL 1
Un fulg de nea dintr-o avalanșă nu s-a simțit niciodată responsabil 15
CAPITOLUL 2
Dincolo de văl………………………………………………………………………………47
CAPITOLUL 3
Descifrarea realității …………………………………………………………………….67
CAPITOLUL 4
Trecut și viitor pe DVD………………………………………………………………….123
CAPITOLUL 5
Doctore, vindecă-ți virusul din calculator……………………………………..153
CAPITOLUL 6
Programul Dumnezeu…………………………………………………………………..173
CAPITOLUL 7
Antichitate, New Age – Aceeaşi poveste ……………………………………….209
CAPITOLUL 8
O altă perspectivă asupra „societăţii”…………………………………………..227
CAPITOLUL 9
Toate sunt tâmpenii ……………………………………………………………………..259
CAPITOLUL 10
Deconectarea ………………………………………………………………………………289
ANEXA 1
ADN-ul uman este un internet biologic, afirmă oamenii
de ştiinţă ruşi……………………………………………………………………………….309
ANEXA 2
Deci conexiunea reptiliană este o nebunie, sau nu? ……………………..319
În 1990 am început o uimitoare călătorie de autodescoperire. Nu aveam nici o idee unde va duce, dar am mers mai departe, oricum. Mă săturasem. Această „lume” fusese întotdeauna lipsită de logică pentru mine: nedreptatea, prostia, felul în care sistemul transforma oamenii în simple mașini care parcurgeau un ciclu repetitiv de experiențe și comportamente pe care în mod isteric îl numeau „viață”. Noi nu trăim viața ‐ viața ne trăiește pe noi.
Există și excepții și mulți dintre ei vor citi această carte, dar majorității oamenilor li se spune ce să gândească, unde să se ducă, ce să facă și cum să o facă. Nu este așa? Ei bine, de unde vă luați „informațiile” care determină concluziile pe care le luați în legătură cu lumea și cu voi înșivă? Cine decide la ce oră vă treziți în fiecare dimineață? Cine decide unde să mergeți și ce să faceți odată ajunși acolo? Cine decide cum s‐o faceți? Dacă sunteți ca majoritatea copleșitoare a oamenilor rezidenți actualmente în această lume a viselor, acele decizii nu vă aparțin deloc; ele sunt impuse de „sistem”, de plasa de păianjen a controlului care‐și impune voința asupra vieții „voastre”.
Vă obțineți „informațiile” de la mass‐media oficială care vă vinde minciunile cotidiene asupra cărora decideți ce să credeți și să gândiți. Trebuie să vă treziți la o anumită oră pentru că trebuie să vă prezentați la muncă și nu puteți întârzia. Mergeți acolo unde vă spun șefii să mergeți, și faceți ce vă spun ei. Dacă vă răsculați sunteți concediat și dacă nu sunteți plătiți nu aveți unde locui și ce mânca. Și nu e vorba doar de voi. Cum rămâne cu familia și cu cei care depind de voi? Dacă nu slujiți sistemul, care vor fi consecințele pentru ei? Pentru a răspunde tuturor acestor nevoi și responsabilități, trebuie să petreceți fiecare zi făcându‐i fericiți pe alții. La rândul lor, șefii urmează servili sarcinile impuse de cei care‐i controlează și nici ei nu îndrăznesc să iasă din rând. Și șefii au șefii lor.
Să luăm exemplul unui fermier care furnizează alimente unui supermarket; el le dictează muncitorilor de la fermă și dacă aceștia nu se conformează, sunt concediați. Dar, de asemenea, el trebuie să facă ce i se cere din partea supermarket‐ului, altfel pierde contractul și ar putea să dea faliment. La nivelul următor, cei ce răspund de supermarket trebuie să răspundă în fața acționarilor, care la rândul lor cuprind oameni ce răspund în fața șefilor lor, și aceștia răspund în fața altor șefi. Și tot așa, la nesfârșit, formând cercul de dependență și impunere a voinței. Sclavul unuia este stăpânul altuia; pentru unul animal de povară, pentru altul păstor. Acesta este modul în care lumea este intenționat structurată. Sistemul vrea ca toată lumea să controleze pe toată lumea, într‐un miliard de moduri diferite. Ceea ce numim „societăți libere” sunt în realitate gulaguri. Sistemul nu ne servește pe noi, noi îi servim lui. Suntem sclavi care se amăgesc că sunt liberi pentru că nu vrem să recunoaștem realitatea condiției noastre.
În timpul unei emisiuni radio din America, într‐o seară, un ascultător a subliniat un lucru esențial. El a asemănat umanitatea cu soțul care știe că soția sa îl înșeală, dar se străduiește cu disperare să se convingă că nu este așa. Când ea vine acasă, el o întreabă unde a fost și cu cine. Soțul cunoaște adevărul, dar speră cu disperare ca explicația soției să i se pară suficient de plauzibilă, pentru a putea să se mintă în continuare că totul este în regulă. Preferă să audă o minciună bine spusă decât să accepte un adevăr dureros. În același mod majoritatea oamenilor nu vor să accepte conspirația și corupția guvernelor sau să întrebe de ce țările lor pornesc la război împotriva unor civili lipsiți de apărare, inclusiv proprii lor cetățeni.
Adevăruri eterne
Orice om crede că limitele câmpului său vizual sunt marginile lumii.
Arthur Shopenhauer
Mijloacele pline de violență vor da naștere unei libertăți pline de violență.
Gandhi
Dizident este orice ființă umană în acele momente din viața sa în care părăsește temporar gloata și gândește singur.
Archibald Macleish
Cred că toți avem o voce în sinea noastră care ne ghidează… dacă oprim gălăgia și larma din viețile noastre și ascultăm acea voce, ea ne va spune ce e bine să facem. Christopher Reeve
Un om inteligent nu merită să‐și piardă timpul aflându‐se de partea majorității. Prin definiție, sunt deja prea mulți care fac asta.
G.H. Hardy
Orice prost poate face lucruri mai mari, mai complexe și mai violente. E nevoie de o sclipire de geniu ‐ și foarte mult curaj ‐ să te deplasezi în direcția opusă.
Albert Einstein
Lașul este incapabil să manifeste iubire; aceasta este apanajul celor curajoși.
Gandhi
Prețuiește pentru totdeauna ceea ce te face unic, pentru că dacă se duce, nu mai ramâne nimic interesant în tine.
Bette Midler
Recenzii
Nu există recenzii până acum.