Vrem sa ne intoarcem la situatia de dinaintea pandemiei? A fost ea una “normala”? Cum sa ne mentinem lucizi intr-o lume haotica si dezbinata, in care nationalismul, homofobia, autoritarismul si discriminarea devin amenintari globale? Si cum sa raminem calmi cind sintem lasati pe dinafara, cind sintem tot mai singuri, cind nu putem purta un dialog cu cei cu opinii diferite de ale noastre? De ce diversitatea devine un pericol, iar apatia, angoasa, dezamagirea si nesiguranta ne-au invadat fiinta? La urma urmei, cine sintem si cum ne definim identitatea? Avem doleante, nemultumiri si rabufniri de furie pe care vrem sa ni le facem cunoscute, dar oare ne asculta cineva?
Inventarul intrebarilor si raspunsurilor pe care Elif Shafak le include in cartea sa este vast si de o rara pertinenta, conturind imaginea unor societati aflate la un moment de rascruce. Omenirea are de trecut un prag istoric, cind ceea ce este vechi ar trebui sa moara spre a lasa loc noului sa se nasca. In acest sens, volumul devine un manifest, o pledoarie pentru o lume mai buna – o lume a tolerantei si a omeniei –, dar si un exemplu remarcabil de implicare intelectuala activa oferit de una dintre cele mai importante si mai apreciate prozatoare contemporane.
“Atunci cind ne pierdem vocea, ceva moare in noi.” (Elif Shafak)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.