Înainte cu câteva zile de publicarea volumului 7 din seria RADU CINAMAR, vă oferim spre lectură încă două fragmente din această carte, ce are un conţinut fascinant:
”Destul de încărcați cu containere și recipiente, am ieșit din Camera Ocultă în spațiul tunelului, îndreptându-ne spre distorsiune. În urma noastră câmpul subtil opac a închis, precum un paznic credincios, orice imagine a interiorului camerei. Am parcurs în câteva minute drumul înapoi, exact ca la venire, traversând succesiv sasurile spațiale de-a lungul tunelului. Datorită faptului că acestea erau mai multe, protocolul recomanda o recuperare de câteva zile, pentru a evita anumite reacții neplăcute la nivelul mitocondriilor, efect pe care cercetătorii l-au observat în timp la cei care au luat parte la expedițiile anterioare. La una sau două treceri prin distorsiuni, influența asupra structurii fine a corpului uman nu era notabilă, dar la mai multe „salturi” succesive, mai ales într-un interval scurt de timp, celulele începeau să reacționeze.
Efectele se asemănau oarecum cu cele ale iradierii nucleare, deși nu implicau urmările acesteia. Era vorba mai mult de o destabilizare a ADN-ului mitocondrial, datorită solicitării energetice din timpul „trecerilor”. Acestea puteau provoca destul de repede unele stări de slăbiciune și chiar de amețeală. Existau însă și excepții, cazuri în care nu se resimțeau astfel de efecte. Cezar, de pildă, era una dintre ele; chiar dacă a mers în zeci de expediții, iar frecvența „salturilor” a fost mare, la controalele medicale el a fost găsit întotdeauna sănătos. Personal, am observat că el devenea chiar mai vital după astfel de expediții, iar pielea lui părea să fie mai fină și mai „strălucitoare”. Totuși, cercetătorii implicați în acest program au emis ipoteza că, odată cu trecerea timpului și cu repetarea experiențelor, ADN-ul „învață” această amprentă specifică a „saltului” și se adaptează la ea destul de repede.’‘
”După ce noul satelit „şi-a intrat în atribuţii”, pe Pământ au început în mod gradat să apară plantele cu flori. Aceasta reprezenta deja o modificare semnificativă a florei la nivelul planetei. Saltul pe acest nivel s-a produs în special pentru că acţiunea argintului din plante a fost puternic influenţată de prezența Lunii pe cerul planetei. Orma semnalase deja în cercetările ei cantităţi mari de cupru, aur şi argint în plantele de pe Pământ, înainte de plasarea Lunii pe orbita ei în jurul Pământului. În conformitate cu calculele realizate de echipele ştiinţifice de pe nava-amiral, influența Lunii era dinamică, iar în plus de aceasta, uriaşa navă şi-a schimbat de mai multe ori poziţia faţă de Pământ, la anumite intervale de timp, în conformitate cu necesitatea influenţelor subtile astrale, care proveneau de la celelalte corpuri cosmice principale, stele sau planete.
Legăturile biochimice din plante, pe care Luna le-a provocat în timp prin influenţa ei energetică subtilă, au dus la apariţia şi dezvoltarea florilor pe Pământ. Primele flori au apărut la cactuşi, deoarece aceştia erau cei mai numeroşi pe planetă la acea vreme. Am văzut cum în primele faze au apărut un fel de petale cărnoase, după care acestea s-au dezvoltat până au ajuns la stadiul florilor, aşa cum le cunoaştem în zilele noastre. Abia după ce această transformare fundamentală în viaţa vegetală pe planeta noastră s-a încheiat, gigantica navă s-a stabilizat pe orbita actuală, având caracteristicile pe care le cunoaștem astăzi.”
Cartea va fi disponibilă din 7 februarie 2020 și poate fi comandată în avans aici.
