În octombrie 2004 am fost invitat să particip împreună cu alți nouă oameni de știință și vizionari la „Dialogul dintre budism și știință“, o reuniune bienală găzduită de sfinția sa, Dalai Lama, la rezidența din Dharamsala, India. Dalai Lama citise despre cercetarea mea cu privire la modul în care râsul influențează genele și a fost deosebit de interesat de ea. Actorul Richard Gere, care a fost invitat la reuniune, a manifestat un mare interes față de prezentarea mea. Această carte cuprinde aproape tot ce s-a discutat la reuniunea respectivă.
Cercetarea în domeniul științelor naturii avansează într-un ritm uimitor, depășind chiar așteptările celor care lucrează în domeniu. Genomul uman a fost complet decodificat doar cu câțiva ani în urmă. Acum dispunem de mijloacele și de abilitățile necesare pentru a descifra tiparul corpului uman.
Deși la început am crezut că descifrarea codului genetic va rezolva misterul vieții, a devenit din ce în ce mai evident că viața nu e atât de simplă. Cu cât studiem mai mult chiar și o singură celulă, cu atât înțelegem mai clar complexitatea sa imensă. Mă ocup de cercetarea în domeniul științelor naturii de peste patruzeci de ani, din care ultimii douăzeci i-am dedicat cercetării genetice. Scopul acestei cărți este de a transmite inspirația, surpriza și uimirea pe care le-am resimțit atât ca urmare a conținutului, cât și a procesului acestei cercetări și de a vă împărtăși cum puteți aplica unele dintre aceste descoperiri în viața de zi cu zi.
Există două chestiuni pe care doresc în mod special să vi le comunic. Prima este descoperirea remarcabilă că genele noastre nu sunt fixe, ci se schimbă ca reacție la diverși factori. Cât de mulți oameni nu dau vina pentru defectele lor, cum ar fi lipsa înclinației spre sport, pe părinți? E adevărat că ereditatea influențează caracteristicile și abilitățile individuale. Dar, deși aceste trăsături se transmit genetic, genele noastre sunt, de asemenea, echipate cu un „întrerupător“ care le poate schimba funcția. Practicarea sportului în mod regulat, de exemplu, declanșează gene pozitive care conduc la îmbunătățirea tonusului muscular și a sănătății și, în același timp, dezactivează genele nocive.
Mediul poate declanșa și el acest mecanism de activare/dezactivare. Din câte am observat din studiile efectuate și din propria mea experiență, expunerea la un mediu diferit pare să stimuleze genele pozitive și să deblocheze potențialul unei persoane. Și mai uimitor însă este faptul că mecanismul declanșator poate fi generat de atitudinea mentală. Conform noilor cercetări, modul nostru de a gândi ne poate activa genele. Un experiment recent pe care l-am pus în practică și pe care îl voi descrie pe larg puțin mai târziu, a arătat că râsul reduce în mod semnificativ nivelul de glucoză în sânge la diabetici, după masă. Am identificat apoi genele specifice care sunt activate prin râs, dovedind pentru prima dată că emoția pozitivă poate stimula activarea genelor. Dacă vom învăța cum să activăm genele pozitive și să le dezactivăm pe cele negative, am putea dispune de posibilități infinite pentru a spori potențialul uman.
Cea de-a doua chestiune prezentată în această carte o reprezintă opinia unui om de știință despre ceea ce face posibil miracolul care ne înconjoară. Sistemul enzimatic/hormonal și genele corelate care provoacă hipertensiunea constituie preocuparea mea de o viață. Și totuși, în ciuda aproape a unui secol de cercetări intense efectuate de numeroși oameni de știință capabili, mare parte chiar și din acest subiect rămâne necunoscută.
Mecanismul vieții este un mister uimitor. Oamenii vorbesc despre „a trăi“ ca și cum ar fi ceva foarte simplu, dar nici măcar o singură ființă umană nu ar putea supraviețui doar printr-un efort conștient. Reglate de funcționarea automată a hormonilor și a sistemului nervos automat, toate funcțiile noastre vitale, inclusiv respirația și circulația sangvină, lucrează non–stop pentru a ne menține în viață fără niciun efort special sau vreo intervenție din partea noastră. Genele noastre controlează aceste sisteme vitale și, în acest scop, acționează în perfectă armonie. Când una dintre ele începe să funcționeze, o alta răspunde oprindu-și activitatea sau, dimpotrivă, lucrând și mai intens, armonizând și reglând sistemul ca pe un tot unitar.
Pare improbabil ca o asemenea ordine desăvârșită să se fi născut din pură întâmplare. Ceva mai mă- reț trebuie să se afle în spatele armoniei lumii noastre. Mulți oameni folosesc termenul de Dumnezeu pentru a descrie acest concept; ca om de știință, am ales să-l numesc „ceva măreț“. Deși e invizibil și nu e ușor de perceput cu simțurile noastre, lucrând în domeniul științelor naturii, sunt puternic conștient de existența sa. Descifrarea codului genetic e un lucru cu adevărat miraculos; și totuși și mai miraculos e chiar faptul că acest cod a fost înscris în genele noastre. Știm că nu l-am scris noi, și totuși nu a putut fi scris la întâmplare. Codul genetic, care reprezintă echivalentul a mii de cărți, e păstrat în interiorul nostru și, în mod misterios și totuși evident, controlează spațiul infinitezimal cunoscut sub numele de celulă.
Natura noastră umană ne împinge să căutăm să cunoaștem necunoscutul și să încercăm să înțelegem neînțelesul. „Ce e nou?“ este refrenul constant al omului de știință, demonstrând că destinul științei este de a evolua. Atâta timp cât curiozitatea noastră fundamentală nu se va schimba, știința va continua să progreseze. Noi date și descoperiri, mai ales în științele naturii, au efecte imediate, conducând la o nouă tehnologie, la tehnici îmbunătățite de reproducție în creșterea animalelor sau la crearea de noi medicamente. Drept urmare însă știința și tehnologia pot fi ușor pervertite pentru a satisface avariția și ambiția personală. În consecință, dacă nu găsim o cale de a controla dorințele umane nedemne, știința va rămâne pentru totdeauna o sabie cu două tăișuri.
Chestiunea centrală în dezbaterea cu privire la clonarea umană nu e tehnologia, ci mai degrabă lăcomia umană. Cât de departe ar trebui să mergem? E corect să creezi o copie fizică a propriei persoane doar pentru că vrei acest lucru? Știința și tehnologia fac posibil lucrul respectiv, dar oamenii sunt cei care decid dacă să-l pună în practică sau nu și cel mai adesea decizia lor se bazează pe interese egoiste. Nu ar trebui să fim atât de aroganți. Să ne amintim că viața, inclusiv a noastră, e un dar oferit de „ceva măreț“ și nu produsul invenției sau al lăcomiei umane.
Trebuie să ne putem controla, înfrâna de la a face ceva nenatural, chiar dacă acel lucru este posibil din punct de vedere tehnic. Dar înfrânarea este insuficientă dacă e bazată exclusiv pe etică. Înfrânarea se naște din conștiința faptului că trăim nu datorită puterii noastre sau a aparatelor, ci mai degrabă prin grația a nenumărate alte vieți care o susțin pe a noastră. Adoptând în viața noastră o atitudine de recunoștință și apreciere pentru acest dar, putem să ne activăm genele inactive și să lăsăm cale liberă unui mod de a trăi nou și minunat.
Ca fondator al Institutului pentru studiul relației minte–genă, realizez o cercetare care să dovedească ipoteza mea că fericirea, bucuria, inspirația, recunoștința și rugăciunea pot activa gene benefice. Rezultatul experimentului cu privire la râs menționat mai devreme reprezintă prima noastră descoperire. Evoluția cercetării noastre ar putea oferi o explicație pentru adevărurile pe care ni le-au transmis Buddha și Iisus, descrise în termenii mecanismului genetic de activare/dezactivare.
Dacă aș fi îndrăznit să spun cu douăzeci de ani în urmă că emoțiile pozitive pot activa genele, aș fi fost aspru criticat pentru că această teorie este neștiințifică, dar numărul de oameni de știință care împărtășesc opinia mea cu privire la puterea minții a crescut. De fapt, savanții din toată lumea efectuează experimente pentru a înțelege modul în care factorii psihologici influențează domeniul fizic. Trebuie să renunțăm la prejudecata că mintea nu are legătură cu bunăstarea fizică. Până când o vom face, va fi dificil să eliminăm boala numai prin metodele științifice convenționale. Ca oameni de știință și parte a unei comunități internaționale, trebuie să depunem mai mult efort și să sacrificăm mai multe resurse pentru studierea minții. În lumea în care trăim astăzi întâlnim multe probleme fără soluții ușoare. E crucial să asigurăm colaborarea dintre știință și spiritualitate, care să se completeze reciproc, dacă dorim să găsim răspunsurile. Sper ca lucrarea de față va fi utilă în această privință.
Dr. Kazuo Murakami
Extras din cartea Codul divin al vieții: descoperă talente ascunse, înscrise în propriul ADN, în curs de apariție la Editura Daksha. Pentru mai multe detalii click aici.
