Cercetarea în domeniul științelor naturii avansează într-un ritm uimitor, depășind chiar așteptările celor care lucrează în domeniu. Genomul uman a fost complet decodificat doar cu câțiva ani în urmă. Acum dispunem de mijloacele și de abilitățile necesare pentru a descifra tiparul corpului uman.

Deși la început am crezut că descifrarea codului genetic va rezolva misterul vieții, a devenit din ce în ce mai evident că viața nu e atât de simplă. Cu cât studiem mai mult chiar și o singură celulă, cu atât înțelegem mai clar complexitatea sa imensă. Mă ocup de cercetarea în domeniul științelor naturii de peste patruzeci de ani, din care ultimii douăzeci i-am dedicat cercetării genetice. Scopul acestei cărți este de a transmite inspirația, surpriza și uimirea pe care le-am resimțit atât ca urmare a conținutului, cât și a procesului acestei cercetări și de a vă împărtăși cum puteți aplica unele dintre aceste descoperiri în viața de zi cu zi.

Există două chestiuni pe care doresc în mod special să vi le comunic. Prima este descoperirea remarcabilă că genele noastre nu sunt fixe, ci se schimbă ca reacție la diverși factori. Cât de mulți oameni nu dau vina pentru defectele lor, cum ar fi lipsa înclinației spre sport, pe părinți? E adevărat că ereditatea influențează caracteristicile și abilitățile individuale. Dar, deși aceste trăsături se transmit genetic, genele noastre sunt, de asemenea, echipate cu un „întrerupător“ care le poate schimba funcția. Practicarea sportului în mod regulat, de exemplu, declanșează gene pozitive care conduc la îmbunătățirea tonusului muscular și a sănătății și, în același timp, dezactivează genele nocive.

Mediul poate declanșa și el acest mecanism de activare/dezactivare. Din câte am observat din studiile efectuate și din propria mea experiență, expunerea la un mediu diferit pare să stimuleze genele pozitive și să deblocheze potențialul unei persoane. Și mai uimitor însă este faptul că mecanismul declanșator poate fi generat de atitudinea mentală. Conform noilor cercetări, modul nostru de a gândi ne poate activa genele. Un experiment recent pe care l-am pus în practică și pe care îl voi descrie pe larg puțin mai târziu, a arătat că râsul reduce în mod semnificativ nivelul de glucoză în sânge la diabetici, după masă. Am identificat apoi genele specifice care sunt activate prin râs, dovedind pentru prima dată că emoția pozitivă poate stimula activarea genelor. Dacă vom învăța cum să activăm genele pozitive și să le dezactivăm pe cele negative, am putea dispune de posibilități infinite pentru a spori potențialul uman.

Cea de-a doua chestiune prezentată în această carte o reprezintă opinia unui om de știință despre ceea ce face posibil miracolul care ne înconjoară. Sistemul enzimatic/hormonal și genele corelate care provoacă hipertensiunea constituie preocuparea mea de o viață. Și totuși, în ciuda aproape a unui secol de cercetări intense efectuate de numeroși oameni de știință capabili, mare parte chiar și din acest subiect rămâne necunoscută.

Mecanismul vieții este un mister uimitor. Oamenii vorbesc despre „a trăi“ ca și cum ar fi ceva foarte simplu, dar nici măcar o singură ființă umană nu ar putea supraviețui doar printr-un efort conștient. Reglate de funcționarea automată a hormonilor și a sistemului nervos automat, toate funcțiile noastre vitale, inclusiv respirația și circulația sangvină, lucrează non–stop pentru a ne menține în viață fără niciun efort special sau vreo intervenție din partea noastră. Genele noastre controlează aceste sisteme vitale și, în acest scop, acționează în perfectă armonie. Când una dintre ele începe să funcționeze, o alta răspunde oprindu-și activitatea sau, dimpotrivă, lucrând și mai intens, armonizând și reglând sistemul ca pe un tot unitar.

Pare improbabil ca o asemenea ordine desăvârșită să se fi născut din pură întâmplare. Ceva mai mă- reț trebuie să se afle în spatele armoniei lumii noastre. Mulți oameni folosesc termenul de Dumnezeu pentru a descrie acest concept; ca om de știință, am ales să-l numesc „ceva măreț“. Deși e invizibil și nu e ușor de perceput cu simțurile noastre, lucrând în domeniul științelor naturii, sunt puternic conștient de existența sa. Descifrarea codului genetic e un lucru cu adevărat miraculos; și totuși și mai miraculos e chiar faptul că acest cod a fost înscris în genele noastre. Știm că nu l-am scris noi, și totuși nu a putut fi scris la întâmplare. Codul genetic, care reprezintă echivalentul a mii de cărți, e păstrat în interiorul nostru și, în mod misterios și totuși evident, controlează spațiul infinitezimal cunoscut sub numele de celulă.

Natura noastră umană ne împinge să căutăm să cunoaștem necunoscutul și să încercăm să înțelegem neînțelesul. „Ce e nou?“ este refrenul constant al omului de știință, demonstrând că destinul științei este de a evolua. Atâta timp cât curiozitatea noastră fundamentală nu se va schimba, știința va continua să progreseze. Noi date și descoperiri, mai ales în științele naturii, au efecte imediate, conducând la o nouă tehnologie, la tehnici îmbunătățite de reproducție în creșterea animalelor sau la crearea de noi medicamente. Drept urmare însă știința și tehnologia pot fi ușor pervertite pentru a satisface avariția și ambiția personală. În consecință, dacă nu găsim o cale de a controla dorințele umane nedemne, știința va rămâne pentru totdeauna o sabie cu două tăișuri.

Chestiunea centrală în dezbaterea cu privire la clonarea umană nu e tehnologia, ci mai degrabă lăcomia umană. Cât de departe ar trebui să mergem? E corect să creezi o copie fizică a propriei persoane doar pentru că vrei acest lucru? Știința și tehnologia fac posibil lucrul respectiv, dar oamenii sunt cei care decid dacă să-l pună în practică sau nu și cel mai adesea decizia lor se bazează pe interese egoiste. Nu ar trebui să fim atât de aroganți. Să ne amintim că viața, inclusiv a noastră, e un dar oferit de „ceva măreț“ și nu produsul invenției sau al lăcomiei umane.

Trebuie să ne putem controla, înfrâna de la a face ceva nenatural, chiar dacă acel lucru este posibil din punct de vedere tehnic. Dar înfrânarea este insuficientă dacă e bazată exclusiv pe etică. Înfrânarea se naște din conștiința faptului că trăim nu datorită puterii noastre sau a aparatelor, ci mai degrabă prin grația a nenumărate alte vieți care o susțin pe a noastră. Adoptând în viața noastră o atitudine de recunoștință și apreciere pentru acest dar, putem să ne activăm genele inactive și să lăsăm cale liberă unui mod de a trăi nou și minunat.

Ca fondator al Institutului pentru studiul relației minte–genă, realizez o cercetare care să dovedească ipoteza mea că fericirea, bucuria, inspirația, recunoștința și rugăciunea pot activa gene benefice. Rezultatul experimentului cu privire la râs menționat mai devreme reprezintă prima noastră descoperire. Evoluția cercetării noastre ar putea oferi o explicație pentru adevărurile pe care ni le-au transmis Buddha și Iisus, descrise în termenii mecanismului genetic de activare/dezactivare.

Dacă aș fi îndrăznit să spun cu douăzeci de ani în urmă că emoțiile pozitive pot activa genele, aș fi fost aspru criticat pentru că această teorie este neștiințifică, dar numărul de oameni de știință care împărtășesc opinia mea cu privire la puterea minții a crescut. De fapt, savanții din toată lumea efectuează experimente pentru a înțelege modul în care factorii psihologici influențează domeniul fizic. Trebuie să renunțăm la prejudecata că mintea nu are legătură cu bunăstarea fizică. Până când o vom face, va fi dificil să eliminăm boala numai prin metodele științifice convenționale. Ca oameni de știință și parte a unei comunități internaționale, trebuie să depunem mai mult efort și să sacrificăm mai multe resurse pentru studierea minții. În lumea în care trăim astăzi întâlnim multe probleme fără soluții ușoare. E crucial să asigurăm colaborarea dintre știință și spiritualitate, care să se completeze reciproc, dacă dorim să găsim răspunsurile. Sper ca lucrarea de față va fi utilă în această privință.

Dr. Kazuo Murakami

Extras din cartea Codul divin al vieții: descoperă talente ascunse, înscrise în propriul ADN, în curs de apariție la Editura Daksha. Pentru mai multe detalii click aici.

Articolul Codul divin al vieții apare prima dată în Editura Daksha.

”Destul de încărcați cu containere și recipiente, am ieșit din Camera Ocultă în spațiul tunelului, îndreptându-ne spre distorsiune. În urma noastră câmpul subtil opac a închis, precum un paznic credincios, orice imagine a interiorului camerei. Am parcurs în câteva minute drumul înapoi, exact ca la venire, traversând succesiv sasurile spațiale de-a lungul tunelului. Datorită faptului că acestea erau mai multe, protocolul recomanda o recuperare de câteva zile, pentru a evita anumite reacții neplăcute la nivelul mitocondriilor, efect pe care cercetătorii l-au observat în timp la cei care au luat parte la expedițiile anterioare. La una sau două treceri prin distorsiuni, influența asupra structurii fine a corpului uman nu era notabilă, dar la mai multe „salturi” succesive, mai ales într-un interval scurt de timp, celulele începeau să reacționeze.

Efectele se asemănau oarecum cu cele ale iradierii nucleare, deși nu implicau urmările acesteia. Era vorba mai mult de o destabilizare a ADN-ului mitocondrial, datorită solicitării energetice din timpul „trecerilor”. Acestea puteau provoca destul de repede unele stări de slăbiciune și chiar de amețeală. Existau însă și excepții, cazuri în care nu se resimțeau astfel de efecte. Cezar, de pildă, era una dintre ele; chiar dacă a mers în zeci de expediții, iar frecvența „salturilor” a fost mare, la controalele medicale el a fost găsit întotdeauna sănătos. Personal, am observat că el devenea chiar mai vital după astfel de expediții, iar pielea lui părea să fie mai fină și mai „strălucitoare”. Totuși, cercetătorii implicați în acest program au emis ipoteza că, odată cu trecerea timpului și cu repetarea experiențelor, ADN-ul „învață” această amprentă specifică a „saltului” și se adaptează la ea destul de repede.’‘

”După ce noul satelit „şi-a intrat în atribuţii”, pe Pământ au început în mod gradat să apară plantele cu flori. Aceasta reprezenta deja o modificare semnificativă a florei la nivelul planetei. Saltul pe acest nivel s-a produs în special pentru că acţiunea argintului din plante a fost puternic influenţată de prezența Lunii pe cerul planetei. Orma semnalase deja în cercetările ei cantităţi mari de cupru, aur şi argint în plantele de pe Pământ, înainte de plasarea Lunii pe orbita ei în jurul Pământului. În conformitate cu calculele realizate de echipele ştiinţifice de pe nava-amiral, influența Lunii era dinamică, iar în plus de aceasta, uriaşa navă şi-a schimbat de mai multe ori poziţia faţă de Pământ, la anumite intervale de timp, în conformitate cu necesitatea influenţelor subtile astrale, care proveneau de la celelalte corpuri cosmice principale, stele sau planete.

Legăturile biochimice din plante, pe care Luna le-a provocat în timp prin influenţa ei energetică subtilă, au dus la apariţia şi dezvoltarea florilor pe Pământ. Primele flori au apărut la cactuşi, deoarece aceştia erau cei mai numeroşi pe planetă la acea vreme. Am văzut cum în primele faze au apărut un fel de petale cărnoase, după care acestea s-au dezvoltat până au ajuns la stadiul florilor, aşa cum le cunoaştem în zilele noastre. Abia după ce această transformare fundamentală în viaţa vegetală pe planeta noastră s-a încheiat, gigantica navă s-a stabilizat pe orbita actuală, având caracteristicile pe care le cunoaștem astăzi.”

Cartea va fi disponibilă din 7 februarie 2020 și poate fi comandată în avans aici.

Articolul CRISTALUL ETERIC – Al treilea tunel, de Radu Cinamar. Vă oferim spre lectură încă două fragmente din carte apare prima dată în Editura Daksha.

CRISTALUL ETERIC – Al treilea tunel

În mod surprinzător, la mai puţin de un an de la ultima apariţie publicistică a sa (Geneza uitată – martie, 2019), Radu Cinamar ne trimite la redacţie un nou manuscris. Pentru cititorii interesaţi, nu mai este un secret faptul că autorul prezintă în cărţile sale elemente cu un conţinut ezoteric ridicat, actual şi practic. Observaţiile şi analizele sale sunt coroborate şi cuprind un spectru larg de interes: de la ştiinţă la spiritualitate sau de la psihologie la ezoterism, de la istoria umanității la aspecte sociologice etc., dar după părerea noastră totul este adus la un numitor comun, cel al evoluţiei fiinţei umane în totalitatea ei.

Pentru a uşura unele dintre informaţiile la care autorul face referire în cărţile sale, mai ales începând cu acest ultim volum, ne-am permis să adăugăm mai multe note explicative de subsol, care să lămurească mai bine cititorul.

CRISTALUL ETERIC – Al treilea tunel încheie atât un ciclu numerologic (ciclul lui 7), cât şi misterul ultimului tunel, rămas neexplorat de autor până în anul 2015. După prezentarea expediţiei, volumul face o foarte interesantă „turnură”, orientându-se către un proiect special, ce atrage o colaborare inedită cu orașul subteran Apellos, dar și cu partea americană. Ni se pare de asemenea foarte interesant că, pentru prima dată după aproape 14 ani, Radu Cinamar ne oferă în acest volum date suplimentare despre enigmaticul Elinor, un alchimist desăvârşit. Cartea prezintă de asemenea o informație-cheie, îndelung dezbătută şi considerată până acum un mister neelucidat, care se referă la originea reală a Lunii. Totul este explicat în amănunt şi în mod cronologic, la fel ca şi în cazul elementelor despre originea omului, prezentate în Geneza uitată. Este uluitor și totodată fascinant, dar cu atât mai mult aceasta ne deschide orizonturile cunoașterii și ale evoluției noastre individuale.

Volumele lui Radu Cinamar impresionează prin acurateţea detaliilor, prin ineditul lor, la care se adaugă valoarea de natură spirituală şi ezoterică a informaţiilor pe care ele le conțin. Acesta, considerăm noi, reprezintă cu adevărat nucleul seriei fenomenale de cărţi pe care autorul ni le pune la dispoziție, serie care este prezentă pe piață de 15 ani!

CRISTALUL ETERIC – Al treilea tunel va fi disponibilă la vânzare din 7 februarie, 2020, iar primii cititori care vor primi cartea vor fi cei care doresc să o comande în avans aici (precomenzi).

Articolul Seria RADU CINAMAR – volumul 7 apare prima dată în Editura Daksha.

La doi ani după ultima sa apariție editorială („În interiorul Pământului – Al doilea tunel”), Radu Cinamar revine cu un nou volum ce completează remarcabila epopee a seriei sale. De această dată nu e vorba despre una sau mai multe dintre călătoriile pe care autorul le-a realizat, ci despre o excepțională și totodată uimitoare prezentare a istoriei adevărate a omenirii, în care este expus de asemenea adevărul despre originea omului, despre sorgintea noastră ca specie umană.

„GENEZA UITATĂ” – o carte care șochează prin natura dezvăluirilor și prin complexitatea prezentării lor.

Noua carte din celebra serie a autorului va fi disponibilă începând de vineri, 29 martie 2019.

Cartea poate fi comandată în avans. Click aici pentru precomandă.

Articolul Radu Cinamar – GENEZA UITATA apare prima dată în Editura Daksha.

Iată-ne ajunși la volumul 5 al seriei de cărți ce a devenit celebră odată cu apariția, în 2004, a controversatului „Viitor cu cap de mort”. După o pauză de 7 ani, autorul uimește și de această dată prin subiectul provocator adus în discuție. Cititorii fideli lui Cinamar au mărturisit de-a lungul anilor despre efectul cărților sale, folosind pentru aceasta unele cuvinte rar întâlnite în lumea forumurilor literare: provocator, convingător, hipnotic, revelator etc. Volumul 5 al seriei nu face excepție, fiind o prezentare uluitoare despre interiorul gol al Pământului.

Pentru unii, relatările din carte pot fi eliberatoare, pentru alții înfricoșătoare, dar pentru cei mai mulți ele pot constitui o temă adâncă de reflectare. Fără îndoială, ele vor naște controverse majore, păreri pro şi contra, dispute aprinse, argumente înfocate şi discuţii complexe. Dar, am spune noi, cărţile lui Radu Cinamar chiar asta fac: oferă un câmp vast de analiză şi gândire şi ne conduc pe calea evoluţiei ca fiinţe umane. Ele sunt lucrări dificile, care ridică la fileu o multitudine de aspecte ale vieţii, oferind explicaţii şi soluţii la dilemele pe care, probabil, mulți dintre noi le avem. Suntem convinși că cititorul inteligent va şti să întrevadă şi să înţeleagă puterea informaţiei cuprinsă în acest volum.

Radu Cinamar descrie în mod unic ce înseamnă cu adevărat interiorul Pământului, cum se poate ajunge acolo, ce se poate simţi şi care sunt efectele care decurg dintr-o astfel de experienţă. El povesteşte în detaliu unele dintre călătoriile sale în această zonă a planetei, însoţind adeseori descrierile sale cu schiţe edificatoare.

Deși lansarea cărții va avea loc peste câteva zile, până la acel moment venim în întâmpinarea cititorilor noștri cu patru fragmente în premieră absolută, pe care le vom publica aici la interval de cateva zile între ele. Iată primul fragment:

„Probabil mulţi cititori îşi imaginează că Marea Galerie şi Sala Proiecţiilor reprezintă un fel de „muzeu” în care afluxul de oameni este continuu şi destul de intens. Aici problema constă în a înţelege corect natura descoperirii care a fost făcută. Ea comportă o serie de caracteristici care de multe ori sunt bulversante pentru psihicul şi mentalul ființei umane. Cred că cea mai potrivită redare a situaţiei ar putea fi făcută prin expresia: „o neaşteptată transformare de comportament şi gândire”, imediat după ce se pătrunde în Marea Galerie. O dată ce ajungi în Sala Proiecţiilor, mintea tinde să fie izolată de amintiri sau de gânduri secundare. Într-un fel care cu greu poate fi descris, ea este cumva „suspendată” şi „liniştită”. Gândurile sunt rare şi ele se îmbină cu un gen de emoţie foarte profundă, având aproape un caracter sacru. La început, atunci când am vizitat pentru prima dată locul, am crezut că această senzație este generată de măreţia extraordinară a construcţiei şi a spaţiului de acolo, de tehnologia foarte avansată şi de ineditul situaţiei în care eşti pus atunci. Totuşi, în anii care au urmat mi-am dat seama că fenomenul se repetă identic, ceea ce înseamnă că el nu se datorează unor tendinţe subiective, ci este o consecinţă a vibraţiei foarte speciale care există în acel loc.

Dar nu acesta reprezintă motivul principal. Cel mai important aspect este că, o dată ce se pătrunde în interiorul muntelui, în Marea Galerie și mai ales în Sala Proiecțiilor, frecvenţa de vibraţie a fiinţei biologice se schimbă. Aici se află cheia înţelegerii tuturor proceselor aparent ciudate care se petrec cu psihicul şi mentalul omului, precum şi percepţiile adeseori stranii care intervin atunci când se pătrunde în cele trei tuneluri care pleacă din Sala Proiecţiilor. Nu vreau să anticipez, deoarece acesta este unul dintre subiectele principale despre care voi vorbi în acest volum.”

Cartea va fi disponibilă începând cu 5 aprilie 2017.
Cititorii care doresc să o comande în avans pot să o facă aici: precomanda

Articolul ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI – Al doilea tunel, de Radu Cinamar apare prima dată în Editura Daksha.