Humanitas – Editura Daksha

Conştiinţa dintr-o nouă perspectivă – o teorie ştiinţifică a experienţei subiective

DakshaAdmin — Tue, 06 Apr 2021 10:00:53 +0000

Michael Graziano ne propune o perspectivă cu totul nouă asupra conştiinţei. „Experienţa subiectivă” este înţeleasă pragmatic, prin teoria schemei atenţiei – un model intern străvechi, simplificat, şlefuit de evoluţie, cu două funcţii principale: de monitorizare şi control al atenţiei, oferindu-ne un model al sinelui, şi de liant social, care ne permite să intuim intenţiile celorlalţi şi să le anticipăm comportamentul. Dar cum putem analiza obiectiv o entitate esenţialmente subiectivă? Michael Graziano porneşte de la cele mai noi studii despre creier, multe dintre ele desfăşurate în laboratorul său de la Princeton, dar şi de la exemple din lumea animală, interpretate în cheie evoluţionistă. Răspunsul lui la marea enigmă a conştiinţei este surprinzător şi cucereşte prin limpezimea expunerii şi prin rigoare, iar implicaţiile morale ale descifrării experienţei subiective sunt discutate cu talentul unui scriitor.
Teoria schemei atenţiei elaborată de Graziano marchează un punct de cotitură, oferind un răspuns mecanicist plauzibil la problema dificilă a conştiinţei.
O carte despre probleme ştiinţifice complexe ideală pentru publicul larg.

Articolul Conştiinţa dintr-o nouă perspectivă – o teorie ştiinţifică a experienţei subiective apare prima dată în Editura Daksha.

Ipoteza fericirii. Armonia dintre știința modernă și vechea înțelepciune

DakshaAdmin — Tue, 06 Apr 2021 09:55:28 +0000

Ipoteza fericirii este o carte despre cum ne putem găsi un sens în viaţă asimilând sfaturile vechii înţelepciuni şi adoptând descoperirile psihologiei moderne. Haidt pune în discuţie unele dintre concepţiile populare despre originea fericirii, despre rolul reciprocităţii şi despre contribuţia raţiunii la luarea deciziilor. Aflăm astfel de ce, de multe ori, virtutea nu îşi este propria răsplată, de ce extrovertiţii sunt de fapt mai fericiţi decât introvertiţii şi de ce gândirea conştientă nu e atât de importantă cum ne-ar plăcea să credem. Inspirându-se atât din filozofie, cât şi din ştiinţă, Ipoteza fericirii ne arată cum am putea deveni mai buni, mai echilibraţi şi mai fericiţi.

„Fericirea nu e ceva ce putem găsi, obţine sau atinge în mod direct. Trebuie să ne asigurăm condiţiile potrivite şi apoi să aşteptăm. Unele dintre acele condiţii ţin de noi înşine, precum coerenţa dintre părţile şi nivelurile personalităţii noastre. Alte condiţii presupun o relaţie cu lucruri care se află în afara noastră: aşa cum plantele au nevoie de soare, de apă şi de pământ fertil pentru a creşte, oamenii au nevoie de iubire, de muncă şi de o legătură cu ceva mai mare decât ei înşişi. Merită să luptăm pentru a dezvolta relaţiile potrivite dintre noi şi ceilalţi, dintre noi şi munca pe care o facem şi dintre noi şi ceva mai mare decât persoana noastră. Dacă reuşim să creăm aceste relaţii, scopul şi sensul vor începe să se facă simţite.“ — JONATHAN HAIDT

„O carte captivantă… ce împleteşte într-un mod strălucit vechea înţelepciune cu psihologia modernă.“ — The Times

„Din punct de vedere intelectual, Ipoteza fericirii este poate cea mai substanţială carte produsă de mişcarea psihologiei pozitive.“ — Nature

„Ipoteza fericirii… are mai multe de spus despre plăcerile, pericolele şi adevărurile existenţei decât orice altă carte pe care am citit-o în ultima vreme.“ — San Francisco Bay Guardian

Articolul Ipoteza fericirii. Armonia dintre știința modernă și vechea înțelepciune apare prima dată în Editura Daksha.

Tratat de istorie a religiilor

DakshaAdmin — Fri, 18 Sep 2020 11:43:20 +0000

“Un fenomen religios nu se va dezvălui ca atare decât considerat în propria sa modalitate, adică studiat la scară religioasă. A voi să delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, artă etc. înseamnă a-l trăda; înseamnă a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic şi ireductibil în el, anume caracterul său sacru.“ (Mircea ELIADE)
“Îndată ce observăm cele mai umile religii, ne apare o «filozofie de dinaintea filozofiilor» rezultată dintr-un efort de explicare şi unificare, dintr-un efort spre teorie, în toate sensurile acestui cuvânt: cartea lui Mircea Eliade ne face să simţim coerenţa şi nobleţea acestei filozofii şi, de asemenea, uniformitatea ei de la un continent la altul…“ (Georges DUMÉZIL)

Articolul Tratat de istorie a religiilor apare prima dată în Editura Daksha.