Cartea de faţă prezintă progrese obţinute de-a lungul anilor, plecând de la studiile mele de specialitate, avansând spre medicina naturistă, simbolistica bolilor, constituţia energetică a fiinţei umane şi spiritualitate. Această evoluţie s-a realizat în mod firesc. Pur şi simplu, mi-am urmat calea fără să-mi pun întrebări. Nu lupt împotriva niciunui sistem. Încerc doar să înţeleg.
În fiecare etapă a evoluţiei mele am făcut descoperiri uimitoare. Sper că această carte te va convinge să apreciezi toate aceste progrese fantastice în medicină, psihologie, fizica cuantică şi chiar căutarea Divinităţii. De multe ori am fost surprins să văd cum fiecare progres a dezvăluit treptat natura extraordinară a fiinţei umane, care înseamnă mult mai mult decât tot ceea ce ne imaginăm de obicei – sau, cel puţin, îmi imaginam eu. Avem un potenţial extraordinar! Dar el e blocat de educaţia, credinţele şi certitudinile noastre. Însă ele nu reprezintă decât tentaţii înşelătoare ce ne ascund adevărata natură.
Bolile există pentru a ne face conştienţi de capacităţile prezente în fiecare dintre noi. Dacă urmăm calea pe care ne-o arată, ne vor conduce spre adevărata fericire şi spre întoarcerea la Dumnezeu (care înseamnă acelaşi lucru).
Nu ar trebui să negăm medicina convenţională, care ne ajută pe drumul spre vindecare. Dar a ne baza doar pe ea pentru a ne vindeca ar fi o mare greşeală.
Pe parcursul bolii, întreaga fiinţă îşi doreşte vindecarea. Dar aici nu e vorba doar despre o vindecare a trupului, ci vindecarea trebuie să aibă în vedere inclusiv mintea şi, mai ales, sufletul.
Cartea Medicina spirituală conţine peste 400 de referinţe şi prezintă punctele mele de vedere şi concluziile personale, rod al observaţiilor, învăţăturilor şi cercetărilor efectuate în întreaga lume. Vei vedea că, de fapt, nu inventăm nimic. Totul a fost deja scris de cei mai mari înţelepţi ai omenirii. Diferenţa e că azi avem dovezi ştiinţifice. Cunoscând acest lucru, e timpul să ne dăm seama cine suntem şi să schimbăm paradigmele sănătăţii, dar şi ale societăţii noastre. 

că-mi taie respiraţia peisajul frumos, uneori inedit, alteori surprinzător şi fantastic, uneori plin de profunzimi şi chiar de idei geniale, iar alteori mă opream din citit în încercarea de a înţelege, de a accepta şi a integra experienţele tulburătoare ale autorului. În acele momente mă cuprindeau dubiile, mintea proprie nu-mi permitea să pătrund în atmosfera acelei realităţi căreia nu-i găseam noimă, sprijin şi reprezentare în propria mea lume. Când se întâmpla astfel făceam o pauză de câteva zile pentru a merge mai departe cu lectura şi corectura textului, în acelaşi timp, după care simţeam iarăşi impulsul să revin, mă trezeam din nou prinsă şi surprinsă de simplitatea şi, în acelaşi timp, de complexitatea ce se ivea în faţa ochilor mei.” (Maria Timuc)